Care sunt metodele de testare a performanței țesăturilor ignifuge?

De obicei, există trei metode pentru testarea performanței țesăturilor ignifuge.

1. Metoda de testare a combustiei:În funcție de poziția relativă a probei și a flăcării, aceasta poate fi împărțită în metoda verticală, metoda la 45 de grade și metoda orizontală.

Testarea verticală cu flacără este una dintre cele mai comune metode de testare a performanței ignifugelor. În timpul testului, agățați mostra de material textil vertical pe suport, aprindeți partea de jos a mostrei, observați răspândirea flăcării și înregistrați viteza de răspândire a flăcării și lungimea de ardere. Această metodă de testare poate simula eficient condițiile de contact cu flacăra pe care le pot întâlni țesăturile ignifuge în utilizarea reală.

Testarea cu flacără orizontală este o altă metodă de testare utilizată în mod obișnuit. În timpul testului, așezați proba de material textil ignifug orizontal pe suport, aprindeți un capăt al probei, observați răspândirea flăcării și înregistrați timpul și distanța de răspândire a flăcării.

2. Metoda indicelui extrem de oxigen:Plasați proba fixată vertical într-un tub de ardere transparent. În tub există un flux ascendent de oxigen și azot gazos. Aprindeți capătul probei, apoi observați fenomenul de ardere și comparați arderea continuă cu valoarea limită specificată. În funcție de timp sau durata deteriorării, prin experimente pe o serie de probe în diferite concentrații de oxigen, se poate menține valoarea mai mică a concentrației de oxigen necesară pentru ardere.

Evaluarea se face prin măsurarea indicelui extrem de oxigen (LOI) al eșantionului: indicele de oxigen se referă la cantitatea de oxigen necesară pentru ca materialul textil să ardă. Cu cât indicele de oxigen este mai mare, cu atât concentrația de oxigen necesară pentru menținerea arderii este mai mare, ceea ce înseamnă că arderea este mai dificilă. Concentrația volumică de oxigen în aer este de aproximativ 21%. Dacă indicele de oxigen este mai mic de 20%, este o fibră inflamabilă; dacă indicele de oxigen este între 20% și 26%, este o fibră inflamabilă; dacă indicele de oxigen este între 26% și 34%, este o fibră ignifugă; dacă indicele de oxigen este peste 35%, este o fibră neinflamabilă.

3. Testul lungimii de carbonizare: Testul lungimii de carbonizare măsoară lungimea părții carbonizate rămase după arderea eșantionului de material textil pentru a evalua performanța sa ignifugă. În timpul testului, eșantionul de material textil este plasat într-o flacără și ars pentru o anumită perioadă de timp, apoi se măsoară lungimea părții carbonizate.

Testul lungimii de carbonizare este utilizat în principal pentru a evalua rezistența la foc și caracteristicile de carbonizare ale țesăturilor, în special dacă țesătura va continua să ardă sau să se stingă după ce flacăra dispare.